Un tango mas nu e un spectacol, e un exercitiu de emotie sau un balans al emotiei. Un tango mas are ceva din efectul unui haiku.
Asta am simtit atunci cand am vazut spectacolul " Un tango mas " , al lui Razvan Mazilu si Monica Petrica; 
De fapt eu nu sunt un pasionat al acestui gen de evenimente. Am ajuns acolo pentru ca doream sa fotografiez. Am vazut afisul Festivalului de teatru de la Sibiu si mi-am propus sa fotografiez la diferite spectacole. 
Asta am si facut, pentru ca atunci aveam timp. Mult. Pentru mine. Un tango mas mi-a taiat respiratia.
Fotografiam si priveam in acelasi timp. La fel ca cei doi, sufletul meu balansa intre emotia data de cea ce vedeam prin vizorul aparatului si emotia transmisa puternic de cei doi balerini. Vroiam sa fotografiez tot si in acelasi timp sa nu pierd nimic din miscarile lor.
Acum , cand ma gandesc la seara aceea, pot sa spun ca sunt un norocos. Am avut norocul sa vad si sa simt ceva miraculos, m-am bucurat de acel balans al emotiei, in ritm de tango si mai ales am fotofrafiat. A fost minunat. Ei se balansau in undele tangoului, iar eu acolo sus, in loja, balansam intre a privi si a fotografia dansul lor...
Acela a fost norocul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu