Cu totii alergam in fiecare zi cu zeci de preocupari, adanciti in multe rezolvari de probleme, de cele mai multe ori fara legatura cu noi. Traim repede si superficial.
Astfel de ganduri imi fugeau azi prin minte, in timp ce conduceam spre o alta problema de rezolvat profesional. Ascultam radioul din masina si acolo am auzit povestea " barbatului fara timp".
"...un barbat ajuns la varsta maturitatii, era mereu preocupat de profesia sa. Avea grija ca lucrurile sa fie rezolvate impecabil, petrecand mai tot timpul sau in acest scop.Timpul nu avea valoare, decat daca se scurgea rezolvand lucruri legate de profesia sa. Mereu spunea familiei ca nu are timp sa petreaca cu ei, ca tot ce facea era pentru ca lor sa le fie bine si sa nu le lipseasca nimic.
Mai tarziu, de ziua lui, cand venise varsta pensionarii, familia se adancise si ea in aceleasi lucruri mereu nerezolvate, uitand de el. Acea zi la mahnit mult, iar seara si-a propus ca maine sa faca o surpriza familiei sale si sa-i viziteze. Insa a doua zi nu a mai venit pentru el. TIMPUL SE TERMINASE..."
