SCARI SPRE NICAIERI

Povestea celor din Raicani ma urmareste mereu. E ceva ce nu-mi da pace. Poate linistea de acolo si simplitatea acelor oameni. Nu stiu. Dar sunt sigur ca vreau sa ma intorc acolo. Nu cu un scop anume, nu cu o tinta aleasa, nu. Doar asa sa vad cum mai arata linistea.
Mi-am luat aparatul foto si micul meu rucsac, m-am intalnit cu prietenul meu Marius si am plecat din nou la Raicani. Am lasat masina in satul Cetea si de acolo am luat-o pe jos pana sus la FATA PIETRII. Din lipsa de timp nu am mai ajuns la Raicani si am vizitat o alta parte a muntilor Trascaului, cea aflata intre Galda de Sus si Valea Manastirii Rameti, oprindu-ne in locul numit Fata Pietrii.
Eram nemultumit ca nu am ajuns la "nea Ion Tecsa" pe care, de fapt, pornisem sa-l vizitam. Aveam un nod in gat. Ne-am hotarat sa ne intoarcem acasa, doar cu amintirea noilor locuri vazute.

Ion Tecsa este un batranel de 77 de ani, inca voinic, dar cu ceva probleme ale varstei, ce locuieste cu sotia lui intr-un colt de munte. In Raicani-Tecsesti. Aici locurile au denumirile oamenilor si oamenii au infatisarea locurilor precum si numele lor.

Mirarea noastra a fost imensa, atunci cand, la intoarcere, undeva departe, foarte departe de casa lui ne-am intalnit cu Ion Tecsa, care tocmai atunci, in acea zi, in acele ore si clipe, se hotarase sa revada dupa 4 ani locul unde traise fratele sau. Tocmai acolo si atunci cand eram si noi. Ne vazuse sau ne simtise. Nu stiu. L-am imbratisat, fara sa stie de ce, asa bucuros am fost ca ne-a iesit in drum. Tocmai acolo si tocmai atunci cand aveam nodul acela de regret ca am renuntat sa-l mai vizitam. L-am intrebat unde pornise? A raspuns ca nicaieri. Urcase atat de multe trepte, pe o scara nefolosita de atat de multa vreme, doar ca sa vada o sura daramata si ca sa intalneasca 2 necunoscuti pe pamantul fratelui sau.

Poate se gandea la ce soarta are sa aibe si gospodaria lui de pe celalalt munte. Probabil ca se gandea la miile de trepte ale scarii lui spre nicaieri ...